Muștruluiala din partea Statelor Membre şi Comisiei Europene pe tema legii etichetării laptelui, la puţin timp după ameninţarea cu procedura de infrigment pe legea 150/2016, pare a consemna victoria taberei care s-a opus încă de la început p

‹‹ Inapoi Deschideti articolul original

Muștruluiala din partea Statelor Membre şi Comisiei Europene pe tema legii etichetării laptelui, la puţin timp după ameninţarea cu procedura de infrigment pe legea 150/2016, pare a consemna victoria taberei care s-a opus încă de la început pachetului legislativ, mai precis industria alimentară şi marile reţele comerciale.

Cu acest atuu în buzunar, cele două părţi vor trebui să reia discuţiile cu politicienii şi reprezentanţii fermierilor pentru a crea un cadru legislativ aplicabil într-o ţara membră a unei Uniunii Europene care, sub masca unităţii, pare tot mai decisă să revină la unele practice protecţioniste atunci când vremurile o cer. Preşedinte APRIL, Dorin Cojocaru, a făcut, în exclusivitate pentru revista RO.aliment, o radiografie a legii 88: de ce nu a trecut de furcile caudine ale Bruxellesului, cum trebuie amendat şi în ce condiţii ar trebui rescris.

Despre legea 88, dar și despre multe alte subiecte de actualitate veți putea discuta și afla participând la Expo-Conferința „Produsul românesc – realități și perspective în 2017”, acolo unde domnul Dorin Cojocaru va fi prezent si va conduce ostilitățile în prima parte a zilei de 10 mai 2017 – ședinta comună, conferința fiind una interactivă prin care moderatorul va provoca publicul sa pună intrebări.

VEZI TEMETICA SI PROGRAM: http://www.roaliment.ro/wp-content/uploads/2017/03/Program-si-tematica-Produsul-Romanesc-2017.pdf

RO.aliment: Legea etichetării laptelui a născut nemulţumiri atât la nivelul statelor membre, cât şi al Comisiei Europene, după ce ţara nostră a prezentat documentul în cadrul Comitetului Permanent pentru Plante, Animale, Alimente și Furaje (SCOPAFF). Să ne aşteptăm la o nouă ameninţare cu procedura de infrigement?

Dorin Cojocaru: Norocul nostru este articolul 13 din lege, care precizează că aceasta intră în vigoare în 90 de zile de la comunicarea deciziei Comisiei Europene. Aşadar, ea nu produce efecte în acest moment. În caz contrar, cu siguranţă ne-am fi aflat în infrigement. În ceea ce priveşte documentul venit de la Bruxelles, pot spune ca l-am anticipat încă de anul trecut, când am tras semnale de alarmă în presă, în comisiile de specialitate ale Parlamentului şi la Preşedinţia României. Nimeni însă nu a avut atunci urechi să audă. Erau în campanie electorală.

RO.a: Danemarca, Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania şi Polonia au solicitat Comisie să respingă proiectul notificat de România. Acestea au motivat că legea românească nu este în acord cu regulamentul 1169/2011 al Parlamentului European privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare și nici cu regulile de piață internă. Care ar fi d26iferenţa dintre etichetarea noastră de origine şi cea a Franţei, de exemplu, care de la 1 ianuarie 2017 are o astfel de lege în vigoare pentru o perioadă de 2 ani?

D.C.: Aceşti doi ani şi modul în care s-a făcut comunicarea la Bruxelles sunt problema. Când adopţi o lege trebuie să notifici Comisia Europeană când ea se află la nivel de proiect, nu după ce a fost publicată în Monitorul Oficial. De asemenea, discutăm despre o perioadă terminată în timp, la sfârşitul căreia se va trage linie, iar concluziile vor fi discutate împreună cu cei din Comisa Europeană. Şi cazul Franţei nu este singular. E adevărat, francezii sunt primii la care a intrat în vigoare, dar Grecia, Portugalia, Italia și Lituania au propus măsuri naţionale referitoare la etichetarea suplimentară a laptelui și produselor lactate. Atenţie însă! Toate sunt restrânse la indicarea originii. Nu ca la noi, cu procentul de lapte praf, etichetare nutriţională, promovare etc.

Și mai este ceva. În Franţa poţi trece pe etichetă „lapte franţuzesc” dacă ai în componenţă minimum 50% lapte din producția autohtonă. La noi e 100%. Eu am cerut în adresele oficiale să fie măcar 80%. Să lase procesatorilor o marja de 20% pentru laptele spot. Să facem un exercițiu de imaginaţie: avem un procesator care foloseşte numai lapte românesc. Într-o zi primeşte de la fermierul cu care are contract o cisternă de 20 de tone cu lapte cu antibiotic. Un accident. Ce face atunci? Cum recuperează deficitul de lapte necesar producţiei? Vacile fermierului nu vor da a doua zi dublu cantităţii de lapte normale pentru a reintra în fluxul de producţie. Deci, trebuie să cumpere cantitatea respectivă din străinătate. Prin urmare, nu mai are lapte 100% românesc materie primă. Schimbă ambalajele? Angajează zilieri să lipească sute de mii de stickere pe cutiile din lotul respectiv? În acest caz, pierderile financiare vor mai mari decât câştigurile din marketingul cu „Produs românesc”. Cine îşi permite aşa ceva? Francezii care au un patriotism mult mai dezvoltat ca noi acceptă ca jumătate din materia primă să fie autohtonă şi noi nu putem accepta nimic mai jos de 100%?

RO.a: Pe lângă scăderea procentului la 80%, care ar fi celelalte modificări pe care dvs. le consideraţi esenţiale pentru a face viabilă legea etichetării laptelui?

D.C.: Cel mai bine ar fi ca etichetarea cu „Produs românesc” să fie lasată voluntar, nu obligatoriu cum este acum în lege. De asemenea, trebuie scos procentul de lapte praf. Prezenţa adaosului de lapte praf este oricum semnalată pe etichetă şi acum, în conformitate cu Regulamentul 1169/2011. Laptele praf este lapte deshidratat, adică la fel de natural şi nutritiv. Din acest motiv, adaosul lui în produse nu poate fi pus în evidenţă prin analize de laborator, în consecinţă nici procentul în care a fost adăugat. Adică, legea introduce o obligaţie a cărei îndeplinire sau nu, nu poate fi controlată.

De asemenea, măsura suplimentară a etichetării laptelui praf va descuraja producţia autohtonă, procesatorii de lapte nu vor mai achiziţiona de la fermieri excesul de lapte din perioada de vară, ceea ce va duce la perturbări serioase pe piaţa laptelui materie primă. O modificare importantă ar mai fi schimbarea lui „şi” cu „sau” în articolul care spune că pe etichetă trebuie trecută „ţara de origine şi locul de proveninţă al laptelui crud materie primă”, pentru că nu poți scrie adresa tuturor micilor gospodării care furnizează lapte unui centru de colectare. E absurd.46

RO.a: Lăsând la o parte obiecţiile Comisiei Europene, fermierii şi iniţiatorii acestei legi au spus că ea vine în sprijinul ţăranului român, cu puţine vaci, care în ultimii ani a fost afectat de preţul scăzut al laptelui. Ar putea, totuşi, un astfel de cadru normativ să impulsioneze micul fermier?

D.C.: Din contră. Această lege, în forma actuală, va afecta grav interesele industriei autohtone de procesare a laptelui şi în cascadă, sectorul zootehnic producător de lapte. Cele mai lovite vor fi cele 650.000 de mici gospodării ce deţin 1-2 vaci, pentru că nu vor mai avea unde să își vândă laptele. Legea se aplică doar producătorilor români şi va duce la costuri suplimentare de producţie. Astfel, produsele din Uniunea Europeană vor fi mai ieftine şi la acelaşi nivel de calitate. Să nu uităm că volumul de produse alimentare importate a crescut în 2016 cu aproape 12% faţă de 2015.

Rezultatul va fi eliminarea treptată de pe piaţă a produselor fabricate în România şi reducerea cantităţii de lapte colectat de la fermele româneşti. Asta în condiţiile în care la nivel european există un surplus important de lapte. Am văzut că anumite persoane, unele chiar din cadrul autorităţilor, susţin, ca pe o axiomă, că cetăţeanul român ar fi dispus să cheltuiască mai mulţi bani pentru a cumpăra produse autohtone. Ori acest fapt nu este o axiomă. El trebuie dovedit. Asta a spus și Comisia Europeană. Nu am văzut niciun studiu pe acestă temă şi nici nu există, pentru că altfel ar fi fost prezentat ca argument la Bruxelles. Iar având în vedere puterea scăzută de cumparare a românului, mă îndoiesc serios de veridicitatea acestei terorii. Reamintesc că britanicii au făcut un astfel de sondaj şi majoritatea respondenţilor s-au opus acestei idei.

RO.a: După experienţa pe care aţi trăit-o în ultimul an cu legea 88/2016, dezbaterile din Comisia de agricultură, opiniile din presă ale politicienilor şi ale reprezentanţiilor fermierilor, feedbackul din partea membrilor APRIL, care ar fi concluziile pe care le-ați tras?

D.C.: Legea 88/2016 trebuie anulată! Decât să corectezi un lucru prost, mai bine îl faci de la zero. De asemenea, legea etichetării laptelui este 90% copiată din Regulamentul 1169/2011. De ce avem nevoie să dublăm o normă comunitară? Aşa cum am demonstrat, ceea ce este adăugat nu face decât să dezavantajeze fermierul şi procesatorul român. Dacă vrem ca industria să funcţioneze trebuie să lăsăm specialiştii din domeniu să propună legi.

- See more at: http://www.roaliment.ro/produsul-romanesc/dorin-cojocaru-moderator-produsul-romanesc/#sthash.0ZwI6Elp.dpuf