Un adjuvant tehnologic este o substanta care faciliteaza prelucrarea fara a influenta semnificativ caracterul sau proprietatile produsului finit. Exemple sunt agentul de eliberare a tabletei, folosit pentru a acoperi interiorul mulajelor tableta, sau spray-ul utilizat pentru a permite painii sa fie eliberata de pe plite sau tavi. Exista, totusi, situatii speciale. De exemplu, daca un agent antiaglomerare este adaugat unui ingredient praf pentru a facilita proprietatile de curgere ale acestuia in timp ce este condus catre un mixer, unde este incorporat intr-un produs lichid sau intr-o coca, agentul este folosit exclusiv ca adjuvant tehnologic, astfel nu trebuind sa fie declarat. Daca totusi, acel ingredient pudra este ambalat direct in containere pentru a fi vandut ca atare, sau incorporat intr-un produs uscat mixt, agentul anti-coacere nu se comporta exclusiv ca adjuvant de prelucrare si trebuie declarat ca aditiv.

"Codex Alimentarius" defineste termenul de "aliment" ca fiind "orice substanta, fie prelucrata, semi-prelucrata sau prima care este destinata consumului uman incluzand bauturile, guma de mestecat si orice substanta folosita in fabricarea, preparera sau tratarea alimentelor, dar nu include produse cosmetice sau din tutun sau substante folosite numai ca medicamente".

In legislatia romaneasca avem urmatoarea definitie:
Art. 2. - (1) In sensul prezentei legi, prin aliment ori produs alimentar se intelege orice produs sau substanta, indiferent daca este procesat integral, partial sau neprocesat, destinat consumului uman ori preconizat a fi destinat consumului uman.
(2) Alimentele includ si bauturile, guma de mestecat si orice alta substanta, inclusiv apa incorporata intentionat in alimente in timpul producerii, pregatirii sau tratarii acestora.
(3) In notiunea de aliment nu se includ:
a) hrana pentru animale;
b) animalele vii, in afara cazului in care acestea sunt destinate a fi procesate in vederea punerii pe piata a produselor destinate consumului uman;
c) plantele inaintea recoltarii;
d) produsele medicinale;
e) produsele cosmetice;
f) tutunul si produsele din tutun;
g) substantele narcotice si psihotrope;
h) reziduurile si contaminantii.

Legea 150 din 24 mai 2004

 (snack food) - Un aliment convenabil, special produs pentru a fi utilizat drept gustare.

Orice aliment care contine toate componentele sale naturale, (de exemplu leguminoase legume crude) fara adaugarea altor substante. Un aliment integral poate fi un amestec de alimente integrale.

Toate alimentele sunt functionale, si este impropriu sa se defineasca unele (ca fiind distincte de altele) drept "functionale" . Termenul este unul din termenii de marketing (altii similari fiind "nutraceutice" si "alimente proiectate") care categoriseste alimentele considerate sau despre care se afirma ca ofera beneficii specifice sanatatii, evitind in acelasi timp cerinta de a fi medicamente licentiate (a se vedea si alti termenii de marketing).

Orice schimbare perceptibila, suferita de catre un aliment, din orice cauza, care ii scade integritatea sau il face inacceptabil pentru utilizare. Alterarea este de obicei rezultatul unei actiuni enzimatice sau microbiane care are ca rezultat, de exemplu, rancezirea,, putrefactia, fermentatia sau aparitia mucegaiului; insa, alimentele se pot de asemenea altera datorita altor cauze, de exemplu depozitarea pe termen lung, colorarea non-enzimiatica, sau expunera la aer sau lumina. In practica, termenul se aplica cel mai frecvent pentru a categorisi asemenea schimbari datorate degradarii (altele decat infectia sau intoxicatia alimentara), atunci cand sunt cauzate de microorganisme.

Procedeu prin care aerul rezidual din ambalajul unui aliment este inlocuit cu un gaz, precum este azotul sau dioxidul de carbon, cu scopul de a se reduce modificarile deteriorante in timpul depozitarii. Un exemplu este ambalarea alunelor intr-o atmosfera de azot, pentru a impiedica rancezirea.

In cazul in care alimentul a fost ambalat astfel, cu scopul de a se extinde perioada de valabilitate, reglementarile pentru cer ca afirmatia "ambalat intr-o atmosfera protectoare" sa apara pe eticheta.

Aceasta include evaluarea riscului, managementul riscului si comunicarea riscului. Evaluarea riscului necesita expertiza atat in ceea ce priveste produsul sau procesul in care riscul a fost identificat cat si in tehnicile moderne de evaluare a riscului. Desi expertii participa si la etapa de management a riscului (actiuni de urmat in legatura cu riscul analizat), analiza riscului nu tine numai de sfera expertilor; in relatie cu un produs sau proces din cadrul onei operatii legate de alimente, ea tine de responsabilitatea managementului de varf; intr-un context mai larg, al legislatiei privind alimentele, este responsabilitatea autoritatii guvernamentale, dupa procesul de consultare. Consultarea este o parte a procesului de comunicare a riscului, care ar trebui sa fie prezenta inainte si dupa managementul riscului.